• RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin
  • Youtube

Babe, Sfinx, Caraiman – iulie 2018

AlexB joi, 12 iulie 2018, 19:35 fara comentarii

In 1 iulie, dupa ce am facut o coborare pe Drumul Babelor cu bicicleta, ne-am intors inapoi pentru a merge in drumetie pe munte. Imi planuiam in minte o a doua tura de vreo 50km cu bicicleta in aceeasi zi (Drumul Babelor – Moroieni – Fieni – Pucioasa), dar nu eram sigur daca va fi favorabila vremea.

Pana una-alta, hai pe munte. Drumetia am inceput-o din capatul Drumului Babelor (am inteles ca se mai numeste Transbabele – cum sa-i dai denumirea asta?!). Acolo am lasat masina, unde se termina asfaltul.

Am urcat spre Babe. Parca vreo 2 ore a fost. Datorita vremii nu prea insorite, nu era multa lume pe traseu.

Ajunsi la Babe, constatam ca nu ne-am inselat. Nu mai era aici balciul de anul trecut; cred ca nu era aglomeratie si pentru ca nu urca telecabila din Busteni.

Le facem din nou poze la Babe. Nu putem sa facem poza ca cea din manualele de geografie de pe vremuri. Acum Babele sunt imprejmuite de un gard.

Ne bucuram si de privelistea din jur.

Ochi in ochi cu Sfinxul.

Dupa un mic popas la Sfinx, ne hotaram sa mergem pana la Crucea Caraiman, desi stim ca nu vom vedea Busteniul de sus – e multa ceata.

Catre Crucea Caraiman, alegem traseul de creasta. Era un friiiig.

Ceata are si ea farmecul ei.

Aruncam din cand in cand cate o privire si in spate unde vedem aceasta turma de mioare.

Ne-am abatut putin de la traseul pentru a cauta aceste minunatii.

Dupa ce am gasit muuuuulte flori de colt, ne continuam drumul spre cruce. Intr-acolo ar trebui sa fie.

Si intr-adevar, o vedem din cand in cand.

La intoarcere, am ales traseul care merge mai pe jos. Acesta m-a impresionat cel mai mult.

O poteca frumoasa tare. Si o exploratoare minunata.

Din cand in cand, vantul imprastia ceata. Asa se vedea in spate.

Nori si ceata. Frumos!

Am intalnit cateva cruci. E periculos tare pe munte, asa-i?

Am vazut cateva capre negre. Tu o vezi?

Dar si floricele.

N-am mai trecut pe la Babele cand ne-am intors la masina. Ultima parte a drumetiei a fost pe o poteca care strabatea un fel de pasune.

In incheiere, pot spune ca mi s-a confirmat inca o data ca atunci cand vine vorba despre drumetii in munte nu poti niciodata sa zici “Nu merg. Am mai fost.”. De fiecare data muntele te surprinde placut, chiar daca ai mai fost pe acolo.

   

Comentarii Facebook

Fii primul care comenteaza! E gratis! :))