• RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin
  • Youtube

Dragostea :: 1 Corinteni 13

AlexB joi, 5 aprilie 2012, 21:16 un comentariu

1 Corinteni 13 – un capitol din Cartea cu carti despre care s-au scris o sumedenie de carti. Asa ca nu am nici cea mai mica pretentie ca aduc ceva nou. Puteti vedea insa cum se vede capitolul acesta prin ochii unui om simplu.

L-as imparti in 4 parti:

Partea I

1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. 

In Corint exista un fel de luare la intrecere: care-i cel mai tare in ce priveste darurile spirituale. In capitolul anterior (1 Corinteni 12), Pavel face o lista cu darurile spirituale. Le explica corintenilor ca darurile spirituale sunt date pentru inaintarea si intarirea Bisericii. De data asta, Pavel face un pas mai departe, atragandu-le corintenilor atentia ca oricare dar din acea lista, oricat de important ar fi el, daca nu este insotit de dragoste nu este de nici un folos.

Seria de „chiar daca” culmineaza cu „chiar daca mi-as da trupul sa fie ars”. Pe vremea aceea condamnarile la moarte se faceau prin decapitare, crucificare sau improscare cu pietre. Insa Pavel foloseste (poate profetic – prevazand arderea pe rug) aceasta imagine extrema pentru ca moartea prin ardere este, probabil, cea mai dureroasa forma de moarte. Chiar si martirajul in acest fel nu este de folos daca nu are la baza dragostea.

Interesant este de observat un lucru: Pavel doreste sa le atraga atentia corintenilor, dar el nu foloseste persoana II plural („Chiar daca ati vorbi in limbi omenesti si ingeresti si nu ati avea dragoste…”), ci se pune el insusi in situatie. La fel a facut Daniel cand s-a rugat pentru popor si pentru cetate: „Noi am pacatuit” spune el in repetare randuri in Daniel 9. Cu ce pacatuise Daniel?!

Cred ca foloseste persoana I singular pentru ca sa nu fiu ispitit sa cred ca acest text este doar pentru corinteni. Sa ma ajute sa mi-l citesc mie!

 

Partea II

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. 

Aici sunt scoase in evidenta 7 (sapte!) caracteristici pozitive ale dragostei si 8 caracteristici cu totul straine ei.

Citind pasajul poti fara nici o dificultate sa ilocuiesti „Dragostea” cu „Isus”, fiecare afirmatie ramanand adevarata. Este usor sa facem asta, este chiar confortabil.

Insa felul cum incepe Pavel vorbirea despre dragoste (vorbind la persoana I singular), imi sugereaza faptul ca ar trebui sa incerc sa pun acolo numele meu: „AlexB este indelung rabtator…”. Pfff, cred ca ar fi o incumetare prea mare sa merg mai departe. Si totusi, acesta este standardul!

Stii? Daca te compari cu altii, vei observa ca nu esti chiar cel mai rau om: tot timpul vei gasi pe cineva mai nerabdator, cu mai putina bunatare, mai laudaros, mai mandru decat tine. Si asta iti da o falsa stare de „sunt ok”. Dar nu-i bine! Compara-te cu Isus!

Un exercitiu interesant ar fi sa gasim pentru fiecare afirmatie privitoare la dragoste cate un personaj biblic care a excelat in acel domeniu. Daca si altii au putut, aceeasi putere ne este oferita si noua, nu-i asa?

Vin cu niste sugestii:

– indelulg rabdatoare :: Iov
– plina de bunatate :: Barnaba
– nu pizmuieste :: Iosif
– dragostea nu se lauda :: Daniel
– nu se umfla de mandrie :: David (Ps. 131)
– nu se poarta necuviincios :: pruncul Samuel
– nu cauta folosul sau :: Estera
– nu se manie :: Moise (in ultima parte a vietii – cel mai bland om)
– nu se gandeste la rau :: Abel
– nu se bucura de nelegiuire :: Lot (isi chinuia sufletul in Sodoma)
– se bucura de adevar :: Pavel
– acopera totul :: Ana (mama lui Samuel)
– crede totul :: Noe
– nadajduieste totul ::  Avraam
– sufera totul :: Ieremia

 

Partea III

8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest „in parte” se va sfarsi.

In dainuirea vesnica a dragostei, sunt enumerate trei lucruri care, desi au fost/sunt de mare insemnatate, vor avea sfarsit: prorociile, limbile, cunostinta. Darul prorociei a fost dat de EL pentru calauzirea Bisericii. Cand aceasta nevoie nu va mai exista, cand vom fi in cer, in mod natural si darul va inceta. Darul vorbirii in limbi a fost vital in biserica primara. Insa in cer, unde vom vorbi aceeasi limba, acesta nu-si va mai avea rostul. Darul cunostintei, nu cunostinta in general, ci acel dar care-l face pe posesor in stare sa cunoasca Adevarul si sa-l explice altora in mod clar si logic (vezi 1 Corinteni 12:8), va avea si el sfarsit: nu va mai fi nevoie de oameni care sa ne explice Adevarul, ci El Insusi ni Se va descoperi pe deplin.

 

Partea IV

11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 

Pavel ne sugereaza ca acum, pe acest pamant, suntem in faza copilariei vietii de credinta. Poate nu intelegem unele (chiar multe) lucruri… De ce? Ilustratia oglinzii ne ofera cateva raspunsuri:

– Pentru ca nu vedem tot – vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos. Pe vremea lui Pavel oglinda era facuta dintr-o placuta de metal lustruita. Nu reflecta intru totul realitatea. Priveai in ea si vedeai ca in ceata.

– In oglinda lucrurile se vad intoarse. Ai o alunita pe obrazul drept, dar in oglinda il vezi pe brazul stang. Tot asa, ceea ce gasim in Biblie, privind din punct de vedere omenesc ni se pot parea fix de-a-ndoaselea! Aminteste-ti de Predica de pe Munte, de exemplu. Parca toate sunt invers de cat ne-am fi asteptat.

Dar va veni o zi, zice Pavel, cand  „voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.”. Asa cum EL ne cunoaste pe deplin, asa vom cunoaste si noi atunci.

Daca mai sus Pavel ne prezentase trei lucruri care vor avea sfarsit, la final ne prezinta trei lucruri care nu vor avea sfarsit: credinta, nadejdea si dragostea.

De ce nu va avea sfarsit credinta? Unul dintre raspunsuri se gaseste in Romani 4:3 – in veci va trebui sa-L crezi, sa ai incredere in EL!

De ce nu va avea sfarsit nadejdea? Nadejde este dorinta dupa un obiect si asteptarea cu credinta ca o sa-l ai. Va fi o parte a trairii in cer: mereu si mereu vor fi lucruri la care sa nadajduim, mereu si mereu vor fi lucruri de descoperit, de invatat. Vezi 1 Corinteni 2:9.

Dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Ea este cea care le strange pe toate la un loc.

„Dar mai presus de toate acestea, imbracati-va cu dragostea, care este legatura desavarsirii.” (Coloseni 3:14)

Si-apoi stii cum e?

Pacatul va fi nimicit. Iar daca in tine este pacat, va trebui sa fii nimicit odata cu el.

Insa dragostea va dainui pentru totdeauna. Daca ai in tine dragostea, vei trai si tu vesnicia!

Dar nu uita: teoria ca teoria, dar practica da viata!

Bonus:

Get the Flash Player to see this content.

Get the Flash Player to see this content.

Doar un comentariu... Comenteaza si tu!

  1. Zoltan Boldischar spune:

    Scumpii mei prieteni, surori si frati,

    Cit de usor, cit de minunat si cit de frumos sa iubesti! Eram tinar si citeam in carticica,”Calea catre Hristos”, ca pe fiecare floare, pe fiecare petale este scrisa: „dragostea”. Ma uitam ca… si nu vedeam nimic scris.

    Intr-o vara, mergind cu alti tineri prin Muntii Apuseni, am ajuns pe o poiana sus pe munte, pline de flori. Era o priveliste extraordinara, „iti taia (fura” respiratia, cum se spune pe la noi in germana. Atunci, abia atunci am inteles sensul afirmatiei: Da, floarea este prin excelenta o expresie al afeftivitatii cuiva, fata de cineva, la care tii si cui doresti sa-i faci o bucurie, transmitind, prin acest „agent parfumat” un mesaj.

    Captivat de privelistea covorului imens de flori, cu parfumul lor delicat am auzit glasul Creatorului: „Da, pentru voi am preserat acest cimp cu flori, ca atunci, cind treceti pe aici sa stiti ca Eu am trecut inaintea voastra si v-am pregatit aici, doar pentru voi, care treceti odata pe aici, un: „Bine ati venit!” Am pus aici flori, nu intr-o vas, caci dragotea mea este mult prea mare, ca sa poti margini doar la un vas mic, ci am preserat tot muntele cu flori, ca sa va transmite ca va iubesc!”

    In anii trecuti am fost gasduiti intr-un apartament al unori prieteni, inchiriat atunci pentru noi,ca ne anuntasam ca vom veni la ei in tara. Ei mai avea o casa, unde statau cu cele doaa fete mici ale lor, Ca sa nu ne deranjeze copiii lor, si nestiind citi suntem, au facut pentru noi gestul acesta. Pe fratele vazusem doar de doua ori, dar sora este nepotica sotiei.
    Ne-au dat cheile si ne-au aratat unde se afla apartamentrul. Ai spus ca putem sta cit vrem ca au inchiriat pe mai mult timp. Cind am intrat in casa „goala”, iata ca nu era goala. Pe masa erau flori frumoase, puse acolo cu un mic mesaj: „Bine ati venit! Sa va simtiti ca acasa la aici! Va iubiem!” Frigiderul a fost plin de mancare, iar pe dulap erau fructe din belsug. Am ramas fara cuvint. Am privit si.ochii ni s-au umplut de lacrimi. Seara, inainte de culcare au mai venit sa ne faca o vizita, dar n-au venit cu mina goala. Au adus si mincare gatita.

    Da, dragilor aceasta este dragostea!

    Altadata noi am fost gazde. Am pus si noi flori in camera noastra de oaspeti. La plecarea dragilor nostri, am gasit mai multe biletele. Pe fiecare scria un gind frumos de multumire, de dragoste, de afectivitate, de simpatie. Iar ne-a cumprins acelas sentimet sublim si sfint, ca suntem o familie, cea mai fericita familie din Univers. Noi suntem iubiti mai mult, decit toti ceilalti din Univers. Noi, care suntem nimic, suntem obiectul atentiei, dragostei, grijei parintesti si amical al intregului Univers.

    Dragilor aceasta este Cerul. Aceasta este Legea, care domneste in Univers. Acest mesaj ne transmit florile si nu numai florile. Ami aduc aminte de o poezie a lui Costache Ioanid:

    Ce spune oare vântul, călătorul,
    când se sfâșie printre crengi trudit?
    Ce taină spune-n graiul său izvorul
    învolburat în muchii de granit?
    Ce spune mărul ce-ți umbrește drumul,
    cu trupul frânt de orice mână rea?
    Ce spune în căminul tău parfumul
    din trandafirii rupți de mâna ta?…

    Iubește!
    spune tot ce-n zări palpită.
    Iubește!
    spune vântul legănat.
    Iubește!
    spune floarea cea strivită
    sub talpa ta,
    sub pasul tău distrat.
    Iubește!
    spune mierea din lucernă
    și adierea florilor de tei.
    Iubește, căci iubirea e eternă
    Și, iată,
    bate-n ușă vremea ei…

    Iubește!
    spune roua dimineții
    și mielul blând, de mâna ta răpus.
    Nu face-un singur pas pe drumul vieții,
    când pasul te desparte de Isus.
    Nu spune-un gând ce dragoste n-aduce.
    Și nu privi de nu privești duios.
    Și-abia atunci, prin șoapta noastră dulce,
    va suspina
    și va vorbi Cristos!

    Un sabat fericit si o vesnicie intr-o atmosfera transportatoare si plina de dragoste cu Isus, slavitul Dar al Tatalui Ceresc!
    Zoli Boldischar


WP-SpamFree by Pole Position Marketing