• RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin
  • Youtube

Arhiva din februarie, 2012

Povestea scrisului

AlexB miercuri, 29 februarie 2012, 21:07 3 comentarii

M-am dus la ei inarmat cu CD-uri si DVD-uri mandru stralucitoare, cu michiduta pentru a putea legatura cu sirbul (sau cu nenea google) in caz de necaz. Am revenit dupa casti pentru a verifica daca stie si canta măgăoaia. Citeste mai mult »

Publicat in: Altceva sau diversităţi

Nedumerirea anului bisect

AlexB marți, 28 februarie 2012, 22:03 un comentariu

Bun. Din 4 in 4 ani, se intampla sa avem cate un 29 februarie. Maine se intampla asta.

Voi – acestia care lucrati, nu care dormitati in papucii statului – mergeti maine la lucru?

Adica, daca tot e o zi bonus, nu ar trebui sa fie de concediu? Asa ar fi frumos, nu?

Sau hai sa zic: daca ai facut contractul de munca intr-un an bisect, problema ta… du-te atunci si pe 29 februarie la lucru. Citeste mai mult »

Publicat in: Altceva sau diversităţi

Microsoft contra Microsoft

AlexB luni, 27 februarie 2012, 23:09 2 comentarii

Obs. Nu am gresit titlul!

Dă un tovaras de serviciu sa porneasca „SQL Server Management Studio” (pe un Win7 x64), dar management studio-ul nu mai merge! Eroarea pe care i-o arunca era: Citeste mai mult »

Publicat in: De-ale calculatoriştilor

Ce n-ai învăţat la şcoala de şoferi

AlexB duminică, 26 februarie 2012, 22:46 2 comentarii

La nici o scoala (cred…) nu te invata TOT. Cand incepe practica a ceea ce ai invatat iti dai seama ca sunt multe lucruri pe care le vei invata singur.

La fel este si cu scoala de soferi. Am scris in urma cu ceva timp cateva lucruri pe care NOI (astia, trăitorii de rand) le-am invatat in alta parte, nu la scoala de soferi. Citeste mai mult »

Publicat in: Săgeţi şi ghimpi

Te ştie pe nume!

AlexB sâmbătă, 25 februarie 2012, 22:01 fara comentarii

” …te-am chemat pe nume, inainte ca tu să Mă cunoşti.” (Isaia 45:4)

Este Stapanul Universului. Oare te cunoaste pe nume doar pentru ca este atoatestiutor?

Sa ne gandim care sunt oamenii pe care-i cunoastem pe nume: Citeste mai mult »

Publicat in: Lumea de mai sus de lume

Pedeapsa capitală

AlexB vineri, 24 februarie 2012, 12:25 un comentariu

Esti tu om serios, dar cateodata iti vine sa mai faci si cate o traznaie.

Cand faci o gluma cuiva, este bine – in caz ca nu stii – sa nu te incurci cu cei botezati in otet. Sau cu proştii: prostul se supara. Citeste mai mult »

Publicat in: Păţanii şi povestiri

Google is your friend!

AlexB joi, 23 februarie 2012, 22:22 fara comentarii

Asta este/era raspunsul cel mai potrivit pe care-l folosesc/foloseam la anumite intrebari.

Pana si la facebook gasesti ceva bun: ne-a invatat ca friend nu inseamna deloc prieten. O fi valabil si in cazul domnului Google? O fi el un nene de treaba, mai da cate un banisor, mai face cate o gluma faina, te ajuta (sau incurca) la talmaciri, dar nici Alex Jones nu-i oricine!

Apropo, iti amintesti ca am zis si eu despre Chrome ca pe langa ca arata foarte fain este si foarte şiret?
 

Publicat in: Vedenii în mişcare

Când nu răspunzi la telefon

AlexB miercuri, 22 februarie 2012, 19:27 2 comentarii

Toti stim ca nu tot timpul poti raspunde la telefon, din diverse motive bine intemeiate: nu-l auzi (este el mut, adicatelea pus pe ‘sailănt’ ori esti tu surd sau cu gărgăriţele în urechi), esti ocupat cu ceva (doar nu esti fata sa le poti face pe toate deodata!), e apocalipsa in jur (si nu s-ar intelege ce vorbesti), etc. Sau pur si simplu ti-ar mai trebui o mana, pentru ca cele cu care esti inzestrat din nastere ti-s ocupate cu alte cele.

Sunt insa si cazuri, cand nu este vorba despre neputinta, ci despre ne-vointa. Adica se mai intampla sa ai de-a face cu cineva care nu vrea sa se nevoiasca sa vorbeasca la telefon. Nu poti judeca cugetul nimanui, tocmai de accea aici putem sa ne dam cu presupusul.

– Cand nu vrea cate unul sa raspunda la telefon:

* daca vrea sa-ti demonstreze ca fara el viata e mai grea
* daca trebuia sa faca ceva si „nu a mai apucat”
* daca il astepti undeva, iar el intarzie
* daca stie ca vrei sa mergi la el
* daca ti-e dator (de obicei, daca trebuie sa-ti dea bani)
* daca are ceva mai important de facut, cum ar fi datul buzzurilor pe mess
* daca nu este pe langa telefon (necheful fiind dat de una sau cumularea mai multora de mai sus)

– Cand nu vrea cate un altul sa-ti raspunda la telefon:

* cand stie ca iar vrei sa-l intrebi „ce faci?” si nu esti atent la raspuns (orice ti-ar spune, peste maxim 27 de secunde  intrebi „si alfel?”)
* cand simte ca ai ceva de vandut
* cand stie deja ce vrei
* cand stie rareori ai ceva de spus (am spus „de spus”, nu „de zis”!)
* cand suni de pe un numar care nu-l cunoaste
* cand te stie mereu grabit si stresat – neraspunsul la telefon poti sa-l iei ca terapie
* cand nu este pe langa telefon (departarea lui de telefon datorandu-se uneia sau mai multe situatii de mai sus; sadic?)

Desigur, cele de mai sus nu au nici o legatura cu viata reala (care-i grea, da-i scurta), ci doar am zis si eu asa… sa ma aflu in treaba. :p

PS. Sa nu cumva sa raspunzi, ca saracesti!

Publicat in: Săgeţi şi ghimpi

Spre acasă pe drumurile patriei

AlexB luni, 20 februarie 2012, 19:12 un comentariu

Frate-meu imi zisese ca in sat este zapada mai mare decat in 2000, asa ca m-am gandit  sa filmez un pic. Numai ca vad ca el nu prea si-a amintit cata zapada a fost in 2000! Nah, nu-i bai; bine ca-i zapada.

Pe de alta parte, vorba unui clujean pe care l-am auzit azi dimineata: „mai mult esti atent la gropile care sunt, decat la traficul care este.”

Publicat in: Vedenii în mişcare

Cică „Mă duc până în oraş”…

AlexB duminică, 19 februarie 2012, 19:14 fara comentarii

Asa se zice, nu? Cand vrei sa iesi in pauza si te gandesti ca ar trebui sa stie si ceilalti, spui: „Ma duc pana in oras”.

Nu-s de acord! Ma rog, nu-s prea de acord cu vorba asta.

Este fascinant sa fii misterios, insa uneori este util sa definesti lucrurile precis. Daca lucrezi in Arad, de exemplu, ar fi mult mai precis ca atunci cand iesi in pauza sa spui „Ma duc pana in Arad”. Vezi, cat de frumos ar fi!

Daca as zice eu „Ma duc pana in oras”, poate ca imi vine sa ma duc pana la Brasov (care-i hăt, hăt… departe). Si-apoi sa apar [este o saptamana la birou si daca sunt intrebat cum de am lipsit atata sa spun „pai, nu v-am zis ca ma duc pana in oras?! Brasovul nu-i oras?!”. Cat de bine ar putea fi, a?

Asa am patit odata cu un tovaras de munca. Era intr-o vineri, ultima zi a lui de munca (se muta la o alta firma). Pe la amiaza ne anunta: „Ma duc pana in oras”. La care noi: „Bine!”. In timpul cat a fost „pana in oras” i-am pregatit si noi cadoul (ca asa se face, nu?). Atata doar ca n-a mai venit… Correct! Ai ce zice? Doar el stie in ce oras a fost…

Sau alta vorba inrudita cu asta: „Ne vedem joi la ora 19:00”. Ce frumos! Ai definit precis ora. Respecte. Doar ca joia putea fi oricare joie din an. Merg acolo, trece sfertul academic, intorc. O sa zici: „vezi daca nu te incurci cu michitutele?! nu mai bine sunai inainte?!”. Eiii, stai linitit! Am sunat, dar cine raspunde la astfel de telefoane importante?! Si-apoi, o ora pierduta dintr-o zi, poate ca pentru altii nu e cine stie ce, nu mai facem caz din asta… Sau poate ca daca mi-as fi fortat intuitia, poate imi dadeam si eu seama ca te-ai referit la joia de dupa Miercurea Ciuc. Nah, fie… Doar eu sunt de vina, nu altăcineva.

Si inca una: „Venim la voi de Pasti!”. Foarte frumos! Va asteptam cu drag! De cativa ani! Este mai interesant asa… Daca ar fi spus si anul (de exemplu 2027), ar mai fi pierit din mister. (Ca o paranteza: Pastele Cailor chiar exista!)

Nah, zi si tu! As putea fi de acord cu asemenea vorbe imprecise?!

Publicat in: Zâmbete şi voie bună

Despre prost

AlexB miercuri, 15 februarie 2012, 18:24 fara comentarii

1. Desteptul nu face prostii – nici de unul singur, nici impreuna cu altii. Si daca nu face, nu are nici cu ce sa se laude. De pilda, facebook-ul i-ar fi o unealta excelenta pentru a ne invada cu prostiile sale. Dar nu avem problema cu el. Chiar daca are cont de facebook, el nu se va lauda cu prostii. Trebuie sa recunoastem: din cand in cand mai face cate o prostioara – o prostie desteapta. Stie sa rada, dar stie sa nu rada fara rost.

2. Desteptul nu vorbeste prostii. Nu, nu vreau sa crezi ca desteptul este botezat in otet. Nu-i acru! Are simtul umorului! Dar stie sa faca diferenta dintre umorul sanatos si umorul bolnavicios. Apreciaza ironia constructiva si mai ales stie sa foloseasca autoironia. Se mai intampla sa vorbeasca singur (de exemplu, pe youtube), dar chiar daca spune ceva haios, se vede ca spune lucruri gandite. De obicei, nu se adreseaza nedesteptilor.

3. Desteptul nu scrie prostii. Si important: desteptul nu scrie prost! Pentru detalii vezi aici.

4. Desteptul nu se gandeste la prostii. Nu mediteaza la ele. El isi ocupa mintea cu ganduri de nivel mai inalt. Desteptul nu gandeste despre ceilalti ca-s prosti!

…spre deosebire de prost care gandeste, scrie, vorbeste si face altceva si altcumva.

Si, da, am pareri proaste despre prosti.

Bonus:

Publicat in: Săgeţi şi ghimpi, Vedenii în mişcare

Istoria celor 3 regi :: 27 de ziceri

AlexB luni, 13 februarie 2012, 21:43 fara comentarii

Cand am cetit Micul Print si am vazut ce frumos sunt aranjate cuvintele, mi-am amintit ca am mai dat candva peste o micuta carte care era plina de cuvinte frumos aranjate: „Istoia celor trei regi”, de Gene Edwards.

M-am hotarat s-o recitesc. Ca o prima observatie, si aceasta are 27 de capitole. La fel cum a facut cand am cetit Micul Print, selectez din fiecare capitol cate o fraza care mi se pare interesanta.

 

  1. Câteva clipe mai târziu, omul, nu chiar atât de tânăr ca şi cu o clipă în urmă, ridică oiţa şi spuse: „Eu sunt păstorul tău şi Domnul este păstorul meu.”
  2. Într-o astfel de vizită pe câmpul de bătălie, el omori un alt urs, tot aşa cum îl omorâse şi pe primul, însă acest urs era înalt de trei metri şi era omenesc. În urma acestei isprăvi deosebite, David deveni un erou al poporului său.
  3. Totuşi, împăratul era nebun, şi, prin urmare, era invidios. Sau poate că era invers?
  4. Nimeni au poate şti cu siguranţă. Oamenii spun că sunt siguri. Ba chiar că ştiu cu certitudine. Dar nu ştiu.
  5. Pe măsură ce împăratul crescu în nebunie, David crescu în pricepere.
  6. Există şi posibilitatea ca la douăzeci de ani după încoronare, tu să fii cel mai îndemânatic suliţaş din toată împărăţia. Şi, cu siguranţă, până atunci vei fi… cu totul ieşit din minţi.
  7. Unu, niciodată să nu înveţi nimic despre arta rafinată şi uşor de stăpânit a aruncării suliţei. Doi, fereşte-te de tovărăşia tuturor aruncătorilor de suliţe. Şi trei, ţine-ţi gura bine închisă. În felul acesta, suliţele nu te vor atinge niciodată, nici chiar atunci când îţi străpung inima.
  8. Dar aminteşte-ţi în lacrimile tale: tu ştii doar întrebarea, nu şi răspunsul.
  9. Împăratul Saul a căutat să-l nimicească pe David, dar n-a reuşit decât să devină doica lui Dumnezeu pentru a-l omorî pe Saul care cutreiera peşterile sufletului lui David.
  10. Da, oamenii insistă să vină cu tine, nu-i aşa? Ei vor să te ajute să întemeiezi împărăţia împăratului Saul II. Astfel de oameni niciodată nu sunt în stare să plece singuri. Dar David a plecat singur. Vezi tu, adevăratul uns al Domnului poate pleca singur. Este doar un singur fel de a părăsi o împărăţie: Singur. Cu totul singur.
  11. Peşterile nu sunt locul cel mai bun pentru a prinde curaj. […] Dar câteodată, când câinii şi vânătorii nu erau pe-aproape, prada cânta.
  12. Suferinţa dădea naştere. Umilinţa se năştea. După socoteala pământească, era un om nimicit; după socoteala cerului, unul frânt.
  13. Vorbea mai puţin, Îl iubea pe Dumnezeu mai mult.
  14. Şi îngerii merseră la culcare în seara aceea, şi visară, în amurgul acelei zile foarte rare, că Dumnezeu încă mai poate să dea autoritatea Lui unui vas de încredere.
  15. Aşa că gândeşte-te bine când îl auzi pe negustorul de putere.
  16. Oamenii care merg după Saulii dintre noi deseori îi răstignesc pe Davizii dintre noi. […] Şi trecerea timpului şi felul în care te porţi faţă de acel conducător, fie el David ori Saul, dezvăluie multe lucruri despre tine.
  17. Oamenii care pălăvrăgesc despre autoritate dovedesc doar că nu au aşa ceva. Şi împăraţii care ţin cuvântări despre supunere doar îşi trădează două temeri din inimile lor: nu sunt siguri că într-adevăr sunt adevăraţi conducători, trimişi de Dumnezeu. Şi trăiesc într-o frică de moarte de vreo răzvrătire.
  18. O, cât de siguri putem fi noi muritorii… despre lucruri pe care nici măcar îngerii nu le ştiu.
  19. Dacă atunci când o să creşti o să ştii să răspunzi aşa cum ştii acuma să întrebi, cu siguranţă că vei fi cunoscut ca cel mai înţelept om de pe faţa pământului.
  20. Vorbind cu el, îşi dădeau seama că ei înşişi erau mai înţelepţi decât crezuseră. Aşa o descoperire îi făcea să se simtă bine.
  21. De obicei, oamenii fac ce vreau. […] Chiar şi Dumnezeu Şi-a avut criticii Lui în ceruri, ştii tu.
  22. Dar de data aceasta, mă pot bizui doar pe învăţăturile căpătate în tinereţe. Calea pe care am urmat-o în vremea aceea mi se pare cea mai bună cale pe care-o pot urma acum.
  23. Se pare că am un dar de a-i face pe tineri şi bătrâni să mă urască fără pricină. În tinereţe m-au lovit cei bătrâni; când sunt bătrân, mă lovesc cei tineri. Ce realizare de minune!
  24. Saulii lumii acesteia niciodată nu pot vedea un David; ei pot vedea doar pe Absalom. Absalomii lumii acesteia niciodată nu pot vedea un David; ei pot vedea doar pe Saul. […] După judecata mea, tânărul nostru Absalom ar fi un Saul minunat.
  25. Totdeauna sunt necazuri în împărăţii,” răspunse Ţadoc. „Totdeauna. Mai mult decât atât, putinţa de-a vedea acele necazuri este cu adevărat un dar de mic preţ.”
  26. Când împărăţiile sunt lipsite de apărare, oamenii văd lucruri ciudate.
  27. Adevăratul împărat se întoarse şi păşi în linişte afară din odaia scaunului de domnie, afară din palat, afară din cetate. Merse şi merse… in piepturile tuturor oamenilor a căror inimi sunt neprihănite.
Publicat in: Lumea de mai sus de lume